Menta – proprietăți și beneficii

În tradiţia populară, menta este o iarbă sfântă, o plantă care a potolit setea Mântuitorului Hristos şi a apostolului Petru, pe când aceştia se aflau în pustie.

Mit sau adevăr, esenţial este că de atunci, călătorii care merg la drum lung pot mesteca frunze de mentă pentru a îndepărta senzaţia de uscăciune şi pentru a se revigora în mod natural.

Menta se mai numeşte şi izma bună. Ţăranii noştri o foloseau în special pentru bolile stomacului şi ale plămânilor.

Femeile utilizau ceai de mentă pentru durerile şi crampele musculare din perioada menstruală, dar şi pentru răni, iritaţii ale pielii şi înţepături de insecte.

Medicina naturistă foloseşte mai ales ceaiul de mentă, iar în aromaterapie, uleiul esenţial de mentă ocupă un loc de frunte.

Atenţie! Uleiul volatil trebuie administrat cu prudenţă. O doză de 17 ml de ulei de mentă administrat la o singură folosire poate cauza paralizie şi decesul.

Cuprins

Toggle

Menta şi frumuseţea

Pentru tratamentele pileii, se pot adăuga câteva picături de ulei de mentă în apa folosită la spălarea feţei dimineaţa şi seara.

Menta are proprietăţi calmante şi antiinflamatoare şi ajută la vindecarea arsurilor, urticariei, eczemelor alergice, mâncărimilor, acneei, roşeţei şi punctelor negre de la nivelul tenului.

Este una din plantele cu efect de echilibrare a PH-ului pielii.

Acnee – se aplica direct pe piele comprese reci cu infuzie combinată de mentă în care s-a adăugat o picătură de ulei din plantă.

Piele iritată – se aplică pe ten comprese cu infuzie preparată de 2 linguriţe de flori de mentă şi o linguriţă de flori de muşeţel la o cană cu lapte fierbinte. Se lasă la infuzat 10 minute, apoi se filtrează.

Păduchi – se fac frecţii la nivelul scalpului cu ulei de mentă diluat în alcool (1:25). Se acoperă capul pentru 4 ore cel puţin. Tratamentul durează 2 săptămâni.

Albirea dinţilor – se freacă dinţii şi gingiile cu frunze de mentă.

Pentru împrospătarea respiraţiei se mestecă frunze verzi sau se fac 5-6 clătiri ale gurii pe zi cu câte o jumătate de pahar de infuzie combinată de mentă în care s-au pus 2 picături de ulei esenţial de mentă şi lămâie.

Menta ca aliment

În arta culinară, menta este considerată unul din cele mai puternice aromatizante naturale.

Menta uscată poate fi adăugată în salatele de fructe preparate vara, pentru un gust răcoritor.

Menta şi pătrunjelul se pot combina cu zeamă de lămâie şi cu roşii, pentru o salată aromată inspirată din bucătăria arăbească.

Pentru mesele picante se prepară un sos din mentă şi iaurt (lăsat 2 ore în prealabil).
Frunzele uscate de mentă şi mărunţite se adaugă foarte bine la supe, în prăjituri sau dulceţuri.

Pentru hidratare şi răcorire în timpul verii, se poate pregăti o băutură din tulpină proaspătă de mentă, tocată şi adaugată într-o sticlă de apă minerală.

Licoarea se lasă peste noapte şi se bea a doua zi.

Tulpinile de mentă se pot folosi şi la confecţionarea de mături, pentru curăţarea încăperilor în care stau sau au stat bolnavi.

Contraindicaţii menta

Uleiul de mentă poate fi alergic pentru cei sensibili.

Se verifică mai întâi (timp de 24 de ore) dacă apar mâncărimi la nivelul pielii după administrarea mentei.

Alte efecte adverse sunt inflamarea gingiilor şi a mucoasei bucale.

Supradozele de mentă pot cauza şi intoleranţă, manifestată prin crampe abdominale, dureri de stomac, de cap, ameţeli şi aritmie.

Aceste informaţii au scop informativ, ele nu înlocuiesc recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu folosiţi aceste informaţii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament.