Pe versantul stâng al Văii Izvorul Tăuşoarelor, județul Bistrița – Năsăud, în sud vestul Munţilor Rodnei, la aproximativ 1.000 de metri altitudine, se află Peştera Tăuşoarelor, cea mai adâncă din ţară, care fascinează prin frumuseţe şi prin aerul misterios, datorită caracteristicilor neobişnuite din interiorul ei.

Descoperită întâmplător

Peştera Tăuşoarelor conţine numeroase galerii şi patru râuri subterane, care ţâşnesc printre stânci, ca apoi să dispară la fel de subit pe sub ele, reapărând sub privirea turiştilor în alt loc.

Peştera a trezit nu doar interesul speologilor, ci şi al cercetătorilor din domeniul ocultismului şi evenimentelor paranormale, datorită evenimentelor mistice petrecute în zonă, care nu au putut fi explicate până în prezent, prin raţionamente logice.

Totul a început în anul 1955, perioadă în care peştera a fost descoperită întâmplător de către învăţătorul Leon Barte, care, plimbându-se prin zonă, a descoperit cum apa care curgea în vale dispărea sub pământ.

Speolog amator, acesta pătrunde în peşteră, urmând ca în final să se adreseze institutului de Speologie din Cluj, dându-se astfel startul explorărilor sistematice ale peşterii de către speologii profesionişti.

Minunăţii unice în Peştera Tăuşoarelor

Prima descoperire ce avea să deschidă un lung şir de apariţii bizare a fost făcută în 1967, în camera cunoscută sub numele de ‘’Sala Ursului’’.

Aici au fost descoperite trei nişe de 15 cm., dispuse sub formă de triunghi, cu o distanţă de un metru şi jumătate între vârfuri. Primele două măsurau o adâncime de 35 cm., a treia dintre ele stârnind curiozitatea, prin lungimea care părea să nu se mai termine.

Tot aici se găseşte cea mai mare concentrare de formaţiuni de ghips din ţară, precum şi mineralul ‘’Mirabilit’’, unic în România şi prezent în doar câteva peşteri din lume.

Sanctuare primitive închinate urşilor

O altă descoperire fascinantă realizată de speologi în Peştera Tăuşoarelor a constat în scheletele de urşi din două specii: ursus spealeus şi ursus arctos. Ambele specii se pare că au convieţuit împreună în aceste galerii subterane, lucru care contravine tuturor informaţiilor despre aceştia.

Mai mult decât atât, atenţia speologilor a fost atrasă de poziţia ciudată a scheletelor de urşi, oasele fiind dispuse circular, pe partea de nord spre nord vest şi sud fiind descoperit ursus arctos, în timp ce partea de nord spre nord est şi sud au fost găsite scheletelede ursus spealeus.

Conform spuselor arheologilor, ar putea fi vorba despre un cult al omului primitiv închinat ursului. Chiar şi aşa, ipoteza nu pare a avea credibilitate, la foarte scurt timp după descoperirea scheletelor, peştera fiind închisă circuitului public, vizitarea ei fiind posibilă doar sub acceptul şi îndrumarea unui custode.

Unele voci spun că astfel s-a încercat ascunderea unor galerii şi săli care nu trebuiau făcute publice, îndepărtând vizitatorii din anumite zone misterioase ale peşterii, sub aspectul îndrumării turiştilor.

Enigma Bilelor de Tăuşoare

Cu toate acestea, cea mai interesantă descoperire legată de peşteră constă în aşa numitele ‘’bile de Tăuşoare’’, prezente în Sala Bilelor.

Cu un aspect asemănător cu cel al trovanţilor din Vâlcea, bilele de Tăuşoare se găsesc încastrate în peretele calcaros şi în podeaua părţii din peşteră . Misterul îl constituie faptul că nimeni nu poate explica  cum s-au putut forma aceste structuri, ca de altfel, şi faptul că în unele momente, din interiorul bilelor se aud murmure stranii, diferite.

Cei care au avut şansa de a le asculta susţin că fiecare din acea bilă ar semăna cu un tranzistor şi ar transmite posturi diferite de radio.

Până în prezent, aceste murmure nu au putut fi descifrate, cei mai reticenţi punând totul pe seama sunetelor produse de râurile subterane din zonă. Chiar şi aşa, ipoteza nu stă în picioare, întrucât astfel de zgomote s-ar auzi permanent, şi nu periodic.