Plopii fără soț pot fi admirați pe șoseaua Bucium din Municipiul Iași, și reprezintă un grup format, inițial, din 29 de plopi albi.
Sursa de inspirație a poetului Mihai Eminescu
Despre ‘’Plopii fără soț’’ se cunoaște faptul că au servit drept sursă de inspirație poetului Mihai Eminescu (1850-1889). Rezultatul final a fost poezia ‘’Pe lângă plopii fără soț’’, aceștia reprezentând un reper în drumul către iubită, în versurile care exprimă iubirea dintre Veronica Micle, o poetă română, și Eminescu.
Inițial, Dealul Bucium era acoperit de codrii multiseculari ai Iaşiului, pantele fiind acompaniate de stejari, în timp ce pe firul apelor se găseau minunatele specii de plopi, arini și sălcii.
Tot pe Dealul Bucium, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a avut reședința de vară, prezența sub aspectul unui frumos palat.
Povestea Plopilor fără soț
Soțul Veronicăi Micle, profesorul Ștefan Micle, rectorul Universității ‘’Alexandru Ioan Cuza‘’din Iași (1867-1875), locuia într-o casă construită în Bucium.
În această locuință își petrecea majoritatea timpului, îndeosebi în period verii, Veronica Micle. Astfel se face că, deseori, poetul Mihai Eminescu obișnuia să facă popas la Hanul ‘’Trei Sarmale’’, alături de povestitorul Ion Creangă, obiectivul său fiind acela de a ajunge la casa Veronicăi Micle.
Prin urmare, inspirat, Eminescu compune poezia ”Pe lângă plopii fără soț”, poezie ce avea să fie publicată în anul 1883, în volumul ”Poesii” (1884).
În poezie sunt exprimate sentimentele poetului, trăite deseori prin zona plopilor albi, gânduri profunde așternute și în versurile: ‘’Pe lângă plopii fără soț/ Adesea am trecut/Mă cunoșteau vecinii toți/Tu nu m-ai cunoscut’’.
Monumente ale naturii, neputincioase în fața timpului
În anul 1973, cei 29 de plopi sunt declarați monumente ale naturii. De-a lungul timpului, aceștia au trecut prin grele încercări, unii fiind loviți de trăsnet, în timp ce alții au fost tăiați, datorită pericolului de prăbușire.
În ceea ce privește durata de viață a plopilor care au servit drept sursă de inspirație pentru poet, în compunerea poeziei, aceasta este una amenințată.
Motivul pare să fie crearea spațiului pentru aterizarea elicopterelor în apropierea zonei, fapt ce a făcut ca albia pârâului Vămăşoaiei să fie adâncită, în timp ce malurile au fost placate cu prefabricate.
Prin urmare, scăderea nivelului apei pârâului a fost previzibilă, nivelul apei freatice ajungând egal cu al pârâului, nemaifiind, prin urmare, preferat de plopii albi.
Preferând zonele mlăștinoase, plopii, în acest caz, ”Plopii fără soț”, au parte de o durată de viață redusă.
Din cauza alimentării deficitare cu apă a zonei, conservarea plopilor este dificilă, furtunile puternice punând totodată viața în pericol a monumentelor. Pentru ca aceștia să fie păstrați, s-a emis ideea mumificării copacilor, făcându-i pătrați.
În prezent, Plopii fără soț au ajuns la un număr cu soț, în prezent rămânând doar 16, un număr par.
Cei sosiți la Plopii fără soț din Iași, vor observa în fața monumentelor naturii, bustul poetului Mihai Eminescu, pe soclu aflându-se și o placă de marmură, a cărei inscripție constă în câteva versuri ale acestuia: ‘’Pe lângă plopii fără soț/Adesea am trecut/Mă cunoșteau vecinii toți/Tu nu m-ai cunoscut. Mihai Eminescu’’.