La 18 kilometri de orașul Sfântul Gheorghe se află Mănăstirea Mărcuș, un complex monahal, construit pe un deal înconjurat de o frumoasă pădure de stejari.
Situată într-un cadru pitoresc
Situată pe șoseaua națională Sfântul Gheorghe-Ozun-Brașov, mănăstirea Mărcuș se găsește într-un cadru pitoresc , în care apare și o parte a Țării Bârsei.
Aflată în perimetrul localității Mărcuș, la o distanță de 19 kilometri de Sfântul Gheorghe și 22 kilometri de Brașov, lăcașul sfânt se găsește în apropierea pădurilor dese ale Clăbucetelor Întorsurii, pe o colină aflată deasupra satului Dobârlău, în munții Carpaților de curbură.
Vizibilă de la mare distanță, mănăstirea se împletește într-un mod natural cu peisajul, creând, astfel, un tablou unic.
Mănăstirea, pusă la grele încercări
Pe actualul loc unde în prezent se ridică lăcașul sfânt se afla o mănăstire care însă a căzut pradă barbariei habsburgice. Prin urmare, cea existentă astăzi a fost ridicată pe locul unui vechi schit ortodox, distrus în anul 1700 de către generalul Bucow.
În timpul regimului comunist, s-a încercat ridicarea unei noi biserici, însă odată cu anul 1952, aceasta a fost demolată la ordinele autorităților comuniste.
În 1973 se încearcă ridicarea unei noi biserici de către credincioși, însă nici aceasta nu scapă de îndârjirea secretarului de partid al județului Covasna, care da ordin ca lăcașul să fie demolat.
Alături de câțiva credincioși, Maica Suzana Comșa reușește să ridice o biserică, în cele din urmă fiind arestată și purtată de-a lungul timpului prin închisori comuniste și instanțe judecătorești. Odată cu această întâmplare nefericită, nepoata Suzanei Comșa, maica Serafima, preia în cele din urmă conducerea mănăstirii, care însă, nu mai dispunea de nici un fel de construcție.
Soarta mănăstirii, în atenția Părintelui Arsenie Boca
Despre soarta mănăstirii, părintele Arsenie Boca avea o viziune clară. Înainte ca toate nenorocirile să se abată asupra lăcașului sfânt, Arsenie Boca s-a adresat maicii Suzana Comşa, făcându-i o mărturisire impresionantă.
Părintele spunea că locul pe care se va încerca ridicarea lăcașului este unul sfânt, și că îngerii din cer vor cânta aici, datorită sfințeniei prezente. Mai mult decât atât, părintele i-a povestit maicii de încercările acesteia în ceea ce privește ridicarea mănăstirii, așa cum de altfel s-a și întâmplat.
La cererea credincioșilor și a Episcopului- vicar Serafim Făgărăşanu, de la Arhiepiscopia Sibiului, răspunzător de aprobarea cererii pentru ridicarea lăcașului sfânt, maica Serafima Comșa, alături de un grup de maici, se întorc de la Mănăstirea Brâncoveni în satul Mărcuș. Totul avea să se întâmple după revoluția din anul 1989.
Fonduri pentru construirea mănăstirii
Doi ani mai târziu, se începe colectarea unor fonduri destinate construcției mănăstirii. Acțiunea este pornită de către maica Serafima, ajutată de maica Mihaela Simion, preotul Vasile Bogdan și credincioșii regiunii.
Eforturile acestora se pare că dau roade, în anul 1994 maica reușind să ridice biserica mănăstirii, precum și un corp de chilii.
Construcțiile au fost ridicate în ‘’Poiana Îngerilor’’, așa cum maicile au decis să numească locul. În urma slujbei de sfințire, săvârșită de Prea Sfințitul Serafim Făgărăşanul, mănăstirea primește hramul ‘’Sfinții Români’’ și hramul ‘’Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului’’.
Ceea ce este iarăși de admirat la mănăstirea Mărcuș stă în faptul că în anul 2007, maicile de aici înființează Asociația de Binefacere Sfânta Iustina, prin care oferă adăpost și întreținere pentru zece fetițe orfane, abandonate în maternitate.
