Respirația neplăcută a constituit dintotdeauna o problemă a omenirii, chiar și pentru civilizațiile vechi. Oamenii din secolele trecute erau la fel de preocupați de igiena orală ca și noi, cei de azi. Având acces liber la remediile naturii, aceștia foloseau diverse plante aromatice – în stare proaspătă sau macerate în oțet pentru igiena dentară.
Acțiunea anti-halenă a mentei este cunoscut de botaniștii din vechime. În Evul Mediu, frunzele de mentă uscate erau făcute pulbere și folosite apoi la frecarea danturii pentru albirea dinților.
Menta conține compuși minerali care îmbracă dinții într-o peliculă subțire și îi protejează împotriva petelor cauzate de cafea și alte alimente.
O metodă naturală străveche de curățare a dinților este masarea danturii și a gingiilor cu frunze de mentă proaspătă. Sau puteți folosi rețeta de mai jos.
Apă de gură din mentă – o rețetă străveche
Pentru a îndepărta mirosul neplăcut al gurii și pentru curățarea gingiilor și a dinților, preparați această soluție și folosiți-o pe post de apă de gură.
Umpleți un borcan de sticlă de 1 litru pe trei sferturi cu crenguțe proaspete de mentă. Turnați peste plante oțet de vin roșu și lăsați-le la macerat 1 săptămână. Strecurați soluția și utilizați-o la clătirea gurii.
Veți simți gura curată o perioadă bună de timp, ca și cum ați fi scăpat de o mulțime de bacterii care cauzează mirosul neplăcut al respirației. Acidul din oțet acționează ca un antibacterian natural. Menta este de asemenea antibacteriană, antiseptică și analgezică. Este benefică inclusiv pentru infecțiile gingivale (pentru cazurile grave, consultați medicul stomatolog).
Pentru un efect mai profund de curățare și albire a dinților, zdrobiți câteva frunze de mentă și amestecați-le cu puțină apă și sare sau bicarbonat de sodiu. Înmuiați periuța de dinți în terciul obținut și periați toată dantura, după ce ați clătit gura cu soluția de mai sus.
Sursă: http://gallowglass.org/jadwiga/herbs/teeth.html