Rugăciune către Doctorul sufletelor și al trupurilor pentru vindecarea de boală

Aceste minunate fragmente extrase din „Acatisul pentru izbăvirea de boală către preadulcele Iisus, doctorul sufletelor și al trupurilor noastre” ni-L înfățișează pe Mântuitorul ca singurul în putere să vindece toate beteșugurile trupurilor și ale sufletelor noastre, ca Cel Care a purtat în trupul Său neprihănit toate neputințele noastre, până la răstignirea pe cruce.

Boala are, în concepția creștină, un potențial enorm de mântuire. Din această pricină, ea trebuie înțeleasă ca pe un dar de la Dumnezeu, dat omului pentru curățirea și vindecarea sufletului, sau ca pe un răgaz de întoarcere la Dumnezeu a tuturor celor care s-au abătut de la calea care duce către Viață, către Împărăția lui Dumnezeu.

Deși de multe ori ea este o consecință a păcatelor și a fărădelegilor, boala este o cercetare de la Dumnezeu și un prilej de mântuire, de eliberare a sufletului din robia patimilor care îl stăpânesc.

Pe cei buni și drepți, Dumnezeu îi trece și mai mult prin focul încercărilor, pentru a-i lămuri ca aurul în topitoare și a-i sfinți. Însuși Mântuitorul a zis: “Orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă.” (Ioan 15, 2)

Rugăciunea celor bolnavi 

„Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai fost, ești și vei rămâne același samarinean milostiv, Care îngrijești nu numai pe cei căzuți între tâlharii lumii acesteia, ci și pe cei aflați în multe alte feluri de suferințe, acoperă-i pe ei cu harul Tău, și ca un iubitor de oameni, alină-le durerile.

Doamne, Cel Ce ai zis că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastră rugăciune ce se aduce Ție cu zdrobire de inimă, vino cu puterea Ta cea tămăduitoare, și alină durerile robilor Tăi, care se află în mare suferință, trimițând peste noi harul Tău cel curățitor

Doamne, Iisuse Hristoase, Care nu lași să vină asupra noastră dureri și necazuri mai mari decât putem duce, Care odată cu încercările, ne trimiți și puterea de a le face față, Cel Ce vezi că de multe ori, slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simțim ajutorul Tău, primește puțina noastră rugăciune.

Știind mulțimea vindecărilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale, și mărturisim că nimic nu Îți este cu neputință Ție, Celui Ce ai tămăduit în chip minunat pe cei care în suferințele lor au găsit puterea de a-Ți cânta:

„Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii care au alergat la Tine, miluiește-ne;
Iisuse, Cel Ce ai miluit mulțime de orbi, de șchiopi și de demonizați, miluiește-ne;
Iisuse, Doamne, Care ai putere de a vindeca orice neputință, miluiește-ne;
Iisuse, Cel Ce și în zilele noastre faci minuni mari și preaslăvite, miluiește-ne;
Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care nu Te desparți de Biserica Ta, miluiește-ne;
Iisuse, Cel Ce până la sfârșitul veacurilor vei tămădui bolnavii, miluiește-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!”