Rugăciune de iertare către Dumnezeu
“Inima înfrântă și smerită”, spune David în Cartea Psalmilor, “Dumnezeu nu o va urgisi”. Rugăciunea care se face cu zdrobire de inimă și smerenie străbate cerurile și este primită de Dumnezeu ca o tămâie cu bună mireasmă.
Domnul pleacă grabnic urechea Sa spre cei care se roagă nu doar cu credință, ci și cu multă umilință a inimii. Smerenia este o condiție de bază a rugăciunii ascultate de Dumnezeu.
Însuși Mântuitorul ne spune să ne păzim de rugăciunea fariseului, care se ruga cu multă fățărnicie, judecându-l pe vameș, care deși trăia în păcate, și-a cunoscut greșelile și nevrednicia, s-a smerit pe sine și s-a rugat Domnului cu multă pocăință și smerenie: “Doamne, miluiește-mă pe mine păcătosul.”
Rugăciune de iertare a păcatelor
Această rugăciune se găsește la finalul Catismei a 16-a din Psaltire, și are rolul de a “înmuia” inima spre a-și cunoaște greșelile și răutățile care trebuiesc curățate prin lacrimi de pocăință. Învârtoșarea inimii și rugăciunea cu semeție nu este bineplăcută Domnului. Smerenia predispun sufletul spre rugăciune, iar cererile pentru iertarea păcatelor atrag asupra noastră mila și darurile lui Dumnezeu.
“Doamne sfinte, Cel ce întru cele de sus locuiești, și spre cele smerite privești, și cu ochiul Tău cel a toate văzător cauți spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului și al trupului, și Ție ne rugăm, Sfinte al sfinților: tinde mâna Ta cea nevăzută, și ne binecuvintează pe noi toți!
Iartă-ne greșeala cea de voie și cea fără de voie, cea cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul. Dăruiește-ne nouă Doamne, umilință, dăruiește-ne lacrimi duhovnicești din tot sufletul, pentru spălarea păcatelor noastre cele multe.
Dăruiește mila Ta cea mare peste toată lumea Ta, și peste noi, nevrednicii robii Tăi. Că binecuvântat și preaslăvit este numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin.”