Rugăciune către Sfântul Gheorghe Hozevitul (8 ianuarie), mare făcător de minuni

Sfântul Gheorghe Hozevitul este un mare făcător de minuni care a trăit în secolul al 7-lea. Nevoințele sale ascetice și minunile pe care le săvârșea încă din timpul vieții pământești sunt cu adevărate vrednice de uimire.

Acest cuvios părinte s-a născut în Insula Cipru. În timp ce un frate mai mare de-al său, pe nume Iraclide, a plecat în Palestina pentru a se nevoi ca monah, el a rămas acasă, îngrijind îngrijit de părinții săi în vârstă.

Sfântul Gheorghe Hozevitul

După ce mama și tatăl său s-au mutat la Domnul, a hotărât să se călugărească, refuzând căsătoria plănuită de un unchi de-al său.

Astfel, împărțind o parte din averea sa săracilor, se duce pe ascuns  în Țara Sfântă, aflându-l pe fratele său în Mănăstirea Calamona (Mănăstirea Sfântul Gherasim de astăzi).

Dar văzându-l tânăr și fără barbă, Iraclide nu îl primește, pentru a nu strica așezământul Părinților, ci îl duce în Mănăstirea Hozevei, lăsându-l în grija egumenului. Pentru evlavia și așezarea statornică a cugetului său, starețul îl tunde în monahism la scurt timp, dându-l în ascultare la un călugăr bătrân pentru a lucra grădina.

Acest bătrân avea o purtare răutăcioasă, neputând îngădui pe nimeni. Îi făcea multe cazne tânărului Gheorghe, dar el pe toate le răbda cu smerenie.

Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul

Într-o zi l-a trimis să aducă apă pentru grădină de la o gârlă. Neputând ajunge la pârâu din cauza tufelor și a trestiilor înalte, s-a întors la bătrân cu mâna goală.

Dar bătrânul acela, voind să-l necăjească și mai mult, i-a poruncit să lepede hainele și să se încingă la mijloc cu o haină subțire și să se pogoare până la pârâu ca să scoată apă.

Fiindu-i ascultător în toate, tânărul Gheorghe a făcut precum i-a zis bătrânul, însă a zăbovit mult din cauza locului neprielnic. Văzând că întârzie atât de mult, bătrânul, înciudându-se pe ucenic, i-a luat hainele și a urcat la mănăstire.

Reușind în cele din urmă să ajungă la apă, când s-a întors nu și-a mai găsit nici hainele, nici pe bătrân. Deci mergând dezbrăcat la mănăstire, portarul s-a îndurat de el și i-a dat o haină să se acopere.

Ajungând în mănăstire, bătrânul său tocmai se întorcea de la trapeză. Văzându-l așa, s-a umplut de mânie și i-a tras o palmă, mustrându-l pentru că a întârziat atât de mult.

Însă în clipa în care l-a lovit, mâna bătrânului s-a uscat pe loc, rămânând ca și moartă. Înfricoșându-se de această întâmplare, bătrânul a căzut la picioarele ucenicului, cerându-i iertare pentru purtarea lui nesuferită și mijlocire pentru vindecarea lui.

Iar ucenicul i-a răspuns cu smerenie și evlavie: Mergi Părinte de fă metanie la racla celor cinci Sfinți Părinți, și te vei face bine!” Și ducându-l de mână înaintea raclei, bătrânul s-a tămăduit îndată.

De atunci bătrânul acela și-a schimbat obiceiurile și se purta cu blândețe, având mare evlavie la ucenicul său. Zvonindu-se printre frați de această minune, de frică să nu-l atingă spinul mândriei, Cuviosul Gheorghe a fugit pe ascuns la mănăstirea Calamona, la fratele său.

Au petrecut aici mult timp, viețuind în pace și bună înțelegere. Trăiau asemenea îngerilor, în rugăciuni necontenite, în post aspru, fără pic de untdelemn sau vin.

După moartea bătrânului Iraclide, sfântul Gheorghe și-a continuat nevoințele ca și mai înainte, făcând multe minuni.

Într-o zi, vrând să iasă din mănăstire pentru o oarecare lucrare, a văzut la poartă tolănit un leu. Fără să se teamă câtuși de puțin de arătarea înfricoșată a animalului, l-a lovit ușor cu piciorul pentru a-l scula ca să treacă. Dar leul mormăind, se gudura pe lângă cuvios, fără a se ridica.

Atunci sfântul Gheorghe l-a împins mai tare cu piciorul de câteva ori, fără însă ca leul să se urnească din loc. Adresându-i-se ca unei ființe înțelegătoare, cuviosul i-a zis leului: „De vreme ce nu faci ascultare Domnului, Care a zdrobit măselele leilor (cum zice la Psaltire), blagoslovit fie Dumnezeu, ia deschide gura ca să mă uit într-însa!” Și deschizându-și leul gura, cuviosul i-a pipăit măselele, iar animalul s-a sculat și a fugit.

După ce egumenul Mănăstirii Calamona s-a mutat către Domnul, Sfântul Gheorghe s-a rugat la Dumnezeu să-i arate ce trebuie să facă mai departe.

Primind prin vedenie poruncă de la Dumnezeu să meargă în mănăstirea în care a fost călugărit, sfântul s-a dus la Hozeva, unde egumenul l-a primit cu bucurie și i-a dat o chilie. Egumenul acesta era un om sfânt, cu o milă deosebită de cei săraci.

Părintele Gheorghe s-a închis în chilie, petrecând aici în mari nevoințe, fără ca nimeni să știe viețuirea lui. Nu avea nici mâncare, nici haine, ci din cârpele pe care le găsea aruncate își croia îmbrăcăminte și așternut pe care să șadă câte puțin.

De la chelarii mănăstirii cerea numai firimiturile și resturile de pâine și legume care rămâneau de la masa călugărilor, pe care le frământa și le usca la soare. Din acestea gusta câte puțin când pentru întărirea trupului.

Pentru viețuirea lui smerită și aspră pe care o săvârșea în ascuns, Dumnezeu l-a învrednicit de mari daruri, căci se arăta făcător de minuni și iscusit povățuitorDupă săvârșirea Egumenului, călugării de la mănăstirea Hozeva și cei de la Schitul Sfintei Ana din vale au rămas sub oblăduirea Sfântului Gheorghe, care era pentru toți părinte duhovnicesc.

Cuviosul Gheorghe își avea acum petrecerea într-o peșteră din schitul din vale, urcând la mănăstire doar în duminici și în sărbătorile mari.

În timp s-au adunat aici două mii de călugări, cu viață sporită, mulți dintre ei fiind văzători cu duhul și făcători de minuni, după pilda de viețuire a părintelui lor duhovnicesc.

Spre finalul vieții sale, în Palestina au năvălit perșii sălbatici, care cuceriseră Ierusalimul și au ars Biserica Sfântului Mormânt. Au distrus toate mănăstirile și Bisericile din Țara Sfântă, până la 300, robind și ucigând mulți creștini.

O parte din sobor și din economatul din Hozeva au trecut Iordanul și s-au dus în părțile Arabiei. Câțiva părinți, împreună cu Sfântul Gheorghe, au rămas, unii ascunzându-se prin păduri.

Jefuind mănăstirea și ucigând mulți părinți, perșii s-au pogorât la Schitul Sfintei Ana, unde l-au găsit pe Sfântul Gheorghe stând la soare în fața peșterii.

Văzându-l înaintat în vârstă și uscat de atâta postire, li s-au făcut milă de el prin pronia lui Dumnezeu și dându-i puțină hrană, i-au poruncit să se ducă unde voiește pentru a scăpa cu viațăAtunci bătrânul s-a coborât în lunca Iordanului și a petrecut acolo până au plecat barbarii.

Întorcându-se apoi în mănăstire și adunând pe părinții care au supraviețuit pustiirii perșilor, s-au întors la viețuirea lor cea mai dinainte.

Încărcat de ani și slăbit de nevoințe, Sfântul Gheorghe nu mai cobora la Schit, ci petrecea în mănăstire. Căzând la pat bolnav, în câteva zile s-a săvârșit cu pace, mutându-se către Domnul chiar în noaptea prăznuirii Sfântului Ioan Hozevitul, pe data de 8 ianuarie.

Cinstitul lui trup a fost așezat în racla celor cinci Pustnici sfinți care au întemeiat Mănăstirea Hozeva. Atunci a început să izvorască mir vindecător din raclă, ca mângâiere pentru mulți bolnavi.

Astăzi nu se mai cunoaște locul în care se află moaștele Sfinților de la Hozeva. În Mănăstirea care-i poartă numele se află însă moaștele Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, un sfânt român care s-a nevoit în pustia din Hozeva două secole mai târziu. Trupul său întreg neputrezit este pus spre închinare pelerinilor într-o raclă de sticlă.

 

 

Canon de rugăciune către Sfântul Gheorghe Hozevitul

Cântarea 1

Roagă-te lui Iisus, Începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind luminarea de la Dânsul.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Deschizându-mi gura, Prea­curată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înţelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.

Cântarea a 3-a

Spălându-te cu lacrimile tale, ţi-ai curăţit trupul de noroiul cel lumesc şi întru aceste curgeri întocmai ca în nişte râuri mari ai înecat în nevoinţe năvălirea demonilor.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuviinţă, fără greşeală şi cu dreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă acestea folosind şi ostenelile sihăstreşti, ai moştenit viaţa cea fără de osteneală, de Dumnezeu Binecuvântate Părinte Gheorghe.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins, preafericite, de dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului, către acelea ai purces şi acolo ai petrecut până la moarte, preaînţelepte, înfrânându-ţi trupul cu osteneli.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe mine cântăreţul tău, Fecioară, care am greşit fără putinţă de iertare, îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii.

Cântarea a 4-a

Hrănindu-te cu osârdie cu postirile ca şi cu nişte mâncări fericite, acum îţi aduci sufletul tău vesel, înaintea Făcătorului tuturor, Care te-a chemat către Dumnezeiasca desfătare cea de sus, bucurându-te.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe Domnul, Care a luminat suflet tău ca pe o lună şi te-a arătat părtaş al Slavei Lui.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpânul, pogorându-Se pentru noi din cer, a aflat Sionul, locaş dumnezeiesc cu adevărat, întru care sălăşluindu-te tu cu dragoste şi folosindu-l ca pe o scară, te-ai suit către Sionul cel de sus.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce şade de-a pururi în Sânurile Tatălui, acum Se arată şezând Necuprins în braţele tale, arătându-te şi după naştere pe tine, Care L-ai născut, cu adevărat pururea Fecioară Nestricată.

Cântarea a 5-a

Spăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea ostenelilor tale şi viaţa ta cea aspră; căci te osteneai ca o piatră fără de suflet, spre săvârşirea faptelor bune.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată la tot sufletul a strălucit acest mare Cuvios Părinte Gheorghe, umplând pe toţi de lumină şi slobozindu-i de întunericul patimilor, mişcându-se acum, ca un soare prea­curat, cu mişcare mântuitoare.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De patria ta te-ai înstrăinat, Înţelepte Părinte Gheorghe, iubind mai mult decât pe rudele tale pe Hristos, Cel Ce a venit, ca printre străini, la oameni. Pentru aceasta ai slujit Lui, învrednicindu-te de harul cel de sus.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai Desfătată decât mărirea boltei cereşti, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a întins cerurile ca un cort şi pe oameni i-a zidit.

Cântarea a 6-a

Strigat-ai către Dumnezeu cu lacrimi neîncetate şi El ca dintr-un chit cumplit te-a scos din viață, către Izvoarele cele fără de valuri şi pururea curgătoare ale îndumnezeirii.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de împroşcările vrăjmaşilor celor înţelegători, căci, ca un întărit, ai biruit pe ispititorul.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o oaie ai alergat la Mănăs­tirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un toiag, ai îndrumat către Eden oile care locuiau într-însa.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sălăşluitu-S-a Domnul, ca un om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe mine de Locaşurile cele nepieritoare, trecându-mi cu vederea, ca un Iubitor de oameni, faptele cele fărădelege şi greşelile.

CONDAC

Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.

Cântarea a 7-a

Covârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că avându-ţi gândul netulburat de cugete deşarte, către Domnul, Cel Ce poate a mântui, toată năvălirea vrăjmaşului ai alungat-o.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele de pe pământ; şi acum trăind, fericite, viaţa cea veşnică şi nestricată, roagă-te pentru noi, care te lăudăm cu dragoste.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea fiinţează şi a I te închina, înţelepte. Şi dacă ai ajuns acolo, cuvioase, ai socotit că se cuvine să te ucizi prin nevoinţe, dimpreună cu Cel omorât, pentru a Sa milostivire.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

N-au slujit făpturii cei ce te-au cunoscut pe tine că ai născut pe Făcătorul; ci, Dumnezeu Adevărat cunoscând pe Cuvântul, Cel Ce a strălucit din tine, Fecioară, strigă: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Nicidecum nu ai dat genelor tale ațipire, părinte, nici ochilor tăi somn, până ce nu te-ai făcut pe tine însuţi cuvioase, locaș cuviincios şi frumos al Atotţiitorului. Pe Care Îl laudă toate lucrurile şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai, preafericite, odihna ostenelilor tale celor nenu­mărate, Raiul, pe care l-a gătit de demult Domnul drept Împărăţie Obştească, pentru cei ce-L iubesc pe El din suflet şi care strigă neîncetat: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflatu-te-au cei din Mănăstirea Hozeva îndreptar şi pildă prea aleasă, săvârşind tot felul de fapte virtuoase, lauda cuvioşilor, Înţelepte Gheorghe; pentru aceea vieţuind dumnezeieşte dimpreună cu tine dănţuiesc întru toţi vecii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce este Simplu, după firea cea dumnezeiască, S-a arătat cu adevărat alcătuit din tine, Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa Lui milostivire, unind într-un Ipostas cu dumnezeirea Lui trupul cel luat din sângiuirile tale; pentru aceea ştiindu-te că eşti Născătoare de Dumnezeu, te lăudăm cu cântări, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Pentru desfătarea şi pentru slava cerească ai defăimat, dumnezeiescule părinte, toată desfătarea vieţii; căci cu pătimirea cea aspră te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor cu lacrimile tale cele multe, preacuvioase Părinte Gheorghe, cinstită podoabă a sihaştrilor.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum stai, preaînţelepte, cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, cu Care ai voit mai înainte a te uni prin nevoinţe; şi te desfătezi în chip vădit, de arătările Lui. Drept aceea dă tuturor celor ce te cinstesc luminare şi împărtăşire de cele dumnezeieşti.

Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către lumina cea neapusă, preamărite şi stai înaintea Atotţiitorului şi a Luminii Celei în trei sori, împreună cu cetele cele de sus; şi te desfătezi de luminarea trimisă de acolo, fericite şi ne luminezi şi pe noi, care te lăudăm pe tine.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea nepricepută de către toţi acum se înnoieşte: că naşti, Fecioară Nestricată şi Dumnezeu trup Se arată. Pe Care slăvindu-L, pe tine te fericim acum, Marie, precum însăţi ai proorocit.

SEDELNA

Pe cel îndeobşte cunoscut prin multe nevoinţe, pe cetăţeanul cerului şi solul credincioşilor, să-l lăudăm acum şi să-l mărim. Că prin osteneli cu adevărat fără de prihană şi prin mărita lui viaţă s-a nevoit a sluji Celui Ce a binevoit a Se sui pe Cruce.

SEDELNA

Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.