RUGĂCIUNEA scoate la iveală toate relele din om și vindecă sufletul – Părintele Serghie

Când nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mâl, care îndată ce-i răscolit se tulbură.

Așa rugăciunea răscolește sufletul și scoate la iveală relele de care-i ispitit, spunea Părintele Serghie Șevici (1903-1987).

Părintele Serghie Sevici

Părintele Teofil Părăian povestea că pe când era încă elev de școală, Părintele Arsenie Boca l-a învățat să spună rugăciunea minții: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

După ce a început să rostească această rugăciune neîncetat, au început să iasă la iveală cugete și lucruri rele pe care nici nu știa că le are.

Mai întâi rugăciunea a aprins un foc mare în inima lui, după care Dumnezeu a trimis lumina Sa și i-a descoperit toate cele ascunse. Rugându-te astfel e ca și cum ai lovi cu parul într-un stup de albine, spunea Părintele Teofil.

„Numai rugăciunea descuie taina ființei noastre”

Părintele Serghie spunea că omul nu ajunge să se cunoască pe sine însuși cu adevărat dacă nu se roagă, și nu izbutește „să treacă dincolo de chipul văzut al lucrurilor și al făpturilor”.

Proorocul David spune într-un psalm: „Greșelile, cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește-mă și de cele străine ferește pe robul Tău. De nu mă vor stăpâni atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare” (Ps. 18, 13-14).

Patimile sunt uneori atât de înrădăcinate, încât au devenit propria noastră fire, iar noi nu mai suntem capabili să le recunoaștem ca pe ceva rău, care trebuie smuls și îndepărtat. Alți oameni petrec în neștiință, și numai lumina lui Dumnezeu le poate deschide conștiința să priceapă ceea ce trebuie să îndrepte în ființa lor.

„Sufletul tău, când ți se arată curat și pașnic, să știi că e asemeni unui luciu înșelător de apă, clară la vedere, dar plină de mâl și murdărie în străfundul ei. Așează-te la rugăciune, și-ai să vezi îndată cum, ca dintr-o apă răscolită, îi iese la iveală toată necurăția”.

Când omul ajunge să-și vadă păcatele și urâciunea, este un semn al milei și al cercetării lui Dumnezeu, și de aceea nu trebuie să se înfricoșeze sau să deznădăjduiască.

„Să nu te tulburi, și mai mult să te rogi, și ai să te speli de toată întinăciunea. De se abat asupra ta cugetele rele ca un roi de muște, nu te tulbura, ci vezi-ți cu tărie de rugăciunea ta”.

Diavolii se silesc să ne împiedice de la rugăciune prin tot felul de tertipuri. Ne aduc multe gânduri și idei în vreme ce ne rugăm, ca să ne distragă atenția și să nu ne folosim.

În vremea rugăciunii vin asupra noastră atâtea ispite, că ni se pare că avem mai multă pace și liniște când nu ne rugăm! E o veche și bine-știută viclenie a dracului, care ne-aduce gândul că ne merge rău fiindcă ne rugăm, și de nu ne vom mai ruga, ne va fi mult mai bine. Slavă lui Dumnezeu că dracul nu-i prea mintos, și-i sărac în momeli!

Oricâte rele am vedea în noi, nu trebuie să ne temem și să ne lăsăm de rugăciune: De stăruim într-însa cu răbdare, ispitele se risipesc și încet-încet vom stârpi cugetele rele care răsar în noi.

De unde vin aceste ispite? De la draci. Dacă vin de la draci, cum poate rugăciunea să ne curățească, de vreme ce izvorul lor e în afara noastră? Nu vom fi pururea războiți de draci? Cu adevărat, ispitele vor dăinui, dar nu în suflet, ci în afara lui.

În sufletul curățit prin rugăciune nu-și mai află hrana răutăți lor, și surghiunite și vlăguite, nu ne mai războiesc ca mai înainte”.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.