Cât de mari sunt binefacerile RUGĂCIUNII de toată vremea

Marii duhovnici spun că nu cel care citește zece acatiste pe zi și o mulțime de psalmi este sporit în rugăciune, ci cel care are rugăciunea neîncetată și care se silește pe sine să aibă mintea pururea la Dumnezeu.

Rugăciunea înseamnă deschiderea inimii spre Dumnezeu, conștientizarea prezenței Lui în toate cele văzute și nevăzute, și simțirea Lui în ființa noastră.

Înseamnă să ne gândim la Dumnezeu și la poruncile Lui în tot ceasul și în tot locul: atunci când mergem, când stăm, când lucrăm, când interacționăm cu oamenii, când mâncăm, când ne odihnim.

Rugăciune înseamnă să vorbim tot timpul cu El, să-I spunem planurile noastre, necazurile, neputințele, doririle noastre, să-L întrebăm cum trebuie să facem în diferite situații, să-I cerem sfatul.

Trebuie să ne învățăm să vorbim cu Dumnezeu ca și cu o Persoană vie, prezentă, Care ne ascultă, ne privește și ne răspunde, și astfel viața noastră va căpăta un alt sens.

Trebuie să lăsăm mereu porția inimii deschisă, pentru ca lumina lui Dumnezeu să pătrundă în noi și să ne arate ce trebuie să facem pentru a ne mântui.

Iar pentru ca Domnul să rămână în noi și cu noi, trebuie să viețuim după poruncile Sale, care nu sunt altceva decât sfaturi părintești care ne feresc de rele.

Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl meu, și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui”. (Ioan 14, 21)

„Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el”. (Ioan 14, 23)

Rugăciunea este mijlocul prin care ne putem păstra trezvia minții și curăția inimii. Trebuie multă osteneală pentru a ține mintea în frâu și a curăța permanent gândurile rele care vin asupra noastră.

Sfinții Părinți spun că acolo unde ne sunt gândurile, acolo ne este și inima. Iar Mântuitorul zice: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6, 21). Adică ceea ce am iubit mai mult și am adunat pe pământ, aceea va constitui „materia” pentru veșnicia noastră.

Unele lucruri materiale ne sunt de trebuință, însă nu trebuie să le acordăm mai multă importanță decât au. Alipirea inimii de cele materiale se transformă în patimi, iar sufletul omului pătimaș nu este liber.

De aceea ne sfătuiește Mântuitorul: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură” (Matei 6, 23), arătându-ne deșertăciunea lucrurilor pământești.

Rugăciunea ne aduce multe bucurii și împliniri duhovnicești. Ne face mai buni, mai răbdători, mai iubitori, mai îngăduitori cu cei din jur, mai iertători, mai sensibili la nevoile celorlalți, și mai puternici în lupta contra patimilor.

Rugăciunea de toată vremea ne ajută să biruim ispitele, să primim ajutor de la Dumnezeu, îndrumare de la îngerul păzitor, ocrotirea sfinților și a Maicii Domnului, rezolvarea problemelor, depășirea necazurilor și mult spor duhovnicesc.

Iată cât de important este să ne rugăm în toată vremea, să avem tot timpul mintea la Dumnezeu. Oriunde am fi, să ne străduim să păstrăm candela inimii aprinse, asemenea fecioarelor înțelepte, pentru a nu rămâne niciodată în părăsire de Dumnezeu.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.