CIMBRUL – o plantă antimicrobiană cu numeroase utilizări medicinale

Această plantă aromată este folosită din antichitate în scop culinar, medicinal și cosmetic. Soldații romani foloseau cimbrul la băi, pentru întărirea corpului și la aromatizarea brânzeturilor și a băuturilor alcoolice.

Cimbrul conține numeroși compuși cu acțiune farmacologică: uleiuri esențiale (timol și carvacrol), glicozide, flavonoide, broneol, linalool, acid rozmarinici, saponine, taninuri și terpenoizi.

Are de asemenea un profil nutrițional impresionant. 100 g de cimbru ne poate oferi 266% din DZR de vitamina C, 218% de fier, 158% de vitamina A, 75% de mangan, 40% de calciu, 40% de magneziu, 38% de fibre și 27% de vitamina B6.

Cimbrul are proprietăți antioxidante, anti-microbiene, antibacteriene, antiseptice, antifungice, citotoxice, antitusive, spasmolitice și antiinflamatoare. Este cunoscut îndeosebi ca o plantă utilă împotriva unui număr mare de bacterii și fungi, inclusiv a patogenilor care afectează cavitatea bucală, dinții și gingiile:

– bacterii: Salmonella, Stafilococul auriu, Helicobacter pylori, Streptococul sobrinus, Streptococul mutans, Porphyromonas gingivalis;
– fungi și ciuperci: Candida albicanis, Aspergillus flavus, Aspergillusparasiticus.

Utilizări populare ale cimbrului

În medicina tradițională, cimbrul are o mulțime de utilizări terapeutice, care nu sunt susținute de suficiente dovezi științifice:

– bacterii orale, placă dentară bacteriană, gingivită
– carii dentare, halitoză
– afecțiuni alte tractului respirator superior
– astm, tuse, bronșită, catar respirator, sinuzită
– stomatită, amigdalită, laringită
– gripă, febră
– anxietate, depresie
– gastrită, colici, diaree
– indigestie, dispepsie, flatulență
– arsuri, crampe stomacale
– helicobacter pylori
– paraziți intestinali, spasme
– apetit scăzut
– dispnee
– edeme
– dureri de cap
– inflamații ale colonului
– enurezis
– insomnie, coșmaruri
– obezitate
– gută, reumatism, artrită
– nevralgii
– luxații
– cancer
– dismenoree
– uretrită, cistită
– infecții urinare
– infecții bacteriene
– acnee, abces
– înțepături de insecte
– arsuri, dermatită, eczeme
– răni, scabie

Moduri de utilizare

Infuzie. Se pune 1 linguriță de pulbere de cimbru la infuzat 10-15 minute într-o cană cu apă clocotită. Pulberea se obține prin măcinarea cimbrului uscat prin râșnița electrică de cafea.

Gargară, apă de gură pentru afecțiunile gurii: 5 g de frunze uscate la 100 ml de apă clocotită, infuzate 10 minute.

Comprese în reumatism, vânătăi, afecțiuni ale pielii: 5 g de frunze uscate la 100 ml de apă clocotită, infuzate 10 minute.

Contraindicații și precauții

Cimbrul trebuie evitat de persoanele alergice sau sensibile la plantele din familia mentei, și de femeile însărcinate sau de cele care alăptează.

Se impune precauție la consumul de cimbru de către persoanele care suferă de tulburări tiroidiene, iritații gastrointestinale sau ulcer peptic.

Cimbrul poate reduce nivelul hormonului tiroidian TSH și al prolactinei.

Uleiul esențial de cimbru nu trebuie administrat intern sau folosit extern nediluat, deoarece poate fi toxic.

Extern, uleiul esențial de cimbru nu trebuie folosit pe zonele de piele cu răni.

Surse articol:

1. https://www.researchgate.net/publication/8436790_Thyme_Thymus_vulgaris_L_Thymol
2. http://www.nutrition-and-you.com/thyme-herb.html